Ce este parchetul ?

Parchetul este bucățile relativ mici de lemn, riguros tăiate, destinate pentru acoperirea pardoselilor, pe care, potrivite împreună formează un ansamblu ca un mozaic sau ca un puzzle, care poate fi la fel de mare cât o sală de bal sau la fel de mic cât o încăpere pentru baie. Scopul fundamental al parchetului, este de a acoperi grinzile podelelor şi de a oferi o suprafaţă pe care oamenii să calce, dar după dezvoltarea artei parchetului, pe lângă utilitate, podelele de parchet au dobândit și rol decorativ. Parchet mai este denumită uneori și pardoseala acoperită cu parchet.

Primele consemnări sunt legate de mari pătrate așezae în diagonal, cunoscute ca parchet de Versailles, care au fost introduse în anul 1684 ca "parchet de dulgherie" pentru a înlocui podelele de marmură care necesitau spălare constantâ și sub care grinzile (etajelor) tindeau să putrezească. Cuvântul parchet provine din franceza veche, unde era un diminutiv pentru "parc" literar însemnând "spațiu mic închis, împrejmuit".

Modelele de parchet sunt în întregime geometrice cu unghiuri ascuțite: pătrate, triunghiuri, romburi, cărămidă și, cele mai răspândite, zigzagurile. Utilizarea formelor curbate sau naturale constituie mai degrabă marchetărie, decât parchet. Orice tip de lemn poate fi folosit în parchet pentru a crea un model, însă cel mai frecvent, este folosit lemn de esență tare, rezistentă: stejar, nuc, cires, tei, pin, paltin, etc, sau din esențe mai scumpe, de mahon bogat colorat ori alte specii tropicale. Deși tehnic nu e lemn, bambusul este de asemenea un material popular pentru pardoseli moderne.

Pachetul exprimă nu doar utilitate, ci stil, eleganță și caracter. Poate transmite un mesaj oaspeților invitați la o cafea, cină sau la un bal. Pentru a transpune felul în care proprietarul își exprimă personalitatea și nevoia de creativitate, sau doar pentru a fi armonizat cu încăperea în care este așezat, parchetul este realizat uneori dintr-un singur tip de esență de lemn, alteori din elemente de esențe diferite, cu variații subtile ori radicale ale texturilor și culorilor între elemente, având ca scop crearea unui model unic și plăcut pentru ochi. Pentru podelele luxoase, cu ornamentări aparte, se folosesc asortări de mai multe forme geometrice pentru a crea modele mari și excepțional de frumoase, modele care pot fi cu teme florale, solare sau abstracte. În centrul pardoselii de parchet, poate fi așezat un medalion cu modele somptuoase sau delicate, uneori o adevărată dantelărie creattă cu mai multe esențe de lemn, care amintește mai mult de tehnica intersiilor în furnirul mobilelor și de încântarea pe care acestea o produc pentru ochi.

Tradițional, parchetul este făcut din elemente tăiate din lemn natural, numit "parchet din lemn masiv", și au canelură și limbă ca să poată fi montate împreună. Deoarece elementele parchetului sunt în întregime din lemn pe toată adâncimea lor, atunci când podelele din parchet masiv se degradează cu timpul, pot fi șmirgheluite pentru curățarea și refacerea suprafeței la aspectul inițial al lemnului curat, operațiune numită "rașchetare". În funcție de adâncimea (grosimea) pardoselei din parchet masiv, aceste operațiuni abrazive de rașchetare pot fi repetate de mai multe ori înainte ca parchetul să trebuiască înlocuit. Parchetul ieftin modern care folosește o foaie subțire, de calitate, din lemn natural, lipită pe o placă de pal nu poate fi numit parchet masiv și rareori permite rașchetarea surafeței, iar în ce privește pachetul laminat, acesta nu permite deloc rașchetarea.

Ca evoluție istorică, casele săracilor tindeau să aibe podele din lemn simplu, deoarece erau mai ieftin de fabricat, în timp ce, casele bogaților aveau podele luxoase, realizate din pietre decorative, cum ar fi marmura, calcarul, ardezia. Când arta parchetului a devenit matură, a deschis posibilitatea de a avea pardoseli decorative din lemn în casele celor bogați, și mulți constructori au fost atrași de tehnica parchetului, atât pentru că putea oferi ceva unic, dar și pentru că era durabil, rezistent și frumos. Nu în cele din urmă, spre deosebire de podele de piatra, parchetul nu ar aduna umezeala dedesubt și nu ar putrezi grinzile podelelor făcându-le să cadă.

Tehnica finisării suprafeței podelei din parchet a evoluat și ea, pentru protejarea parchetului fiind disponibile varietăți de lacuri și uleiuri. Majoritatea magazinelor de materiale de construcție vi le oferă astăzi, alături de elemente speciale de parchet cu care se vă puteți crea propriile modele de parchet. Colaborarea cu un profesionist în parchetare este foarte recomandată mai ales pentru încăperi mari pentru care doriți modele unicat, pentru a vă asigura că modelul va fi simetric, corect aliniat cu pereții, va avea un aspect consistent și bine gândit. Chiar și pentru camere mici instalarea parchetului poate fi realizată doar în câteva zile de muncă grea, mai ales dacă lipsa de experiență e mare.

Pardoselile de lemn nelăcuite pot fi frecate cu peria, iar cele lăcuite trebuie ferite de zgârieturi. Ambele pot fi spălate când e necesar. Parchetul de obicei are viață lungă și necesită reparații puține sau chiar deloc. Deși se întâmplă rar, elementele de parchet care se desprind sunt relipite. Parchetul e considerat în general mai bun decât placarea cu piatră deoarece e simțit la picioare ca fiind mai cald.

Rezistența și trăinicia podelelor de parchet sunt dovedite de podelele sălilor de sport, cea mai celebră fiind probabil, podeaua de parchet a sălii Boston Arena în care se antrena echipa de baschet din NBA, Boston Celtics. Podeaua originală instalatâ în anul 1946 în Boston Arena, a fost mutată intactă în Boston Garden în anul 1952 și folosită acolo pâna ©qnd echipa s-a mutat din nou în 1995 în FleetCenter, denumită apoi TD Garden. Podeaua a rămas intactă și în folosință până a fost tăiată și vândută ca suveniruri în 1999, după demolarea clădirii Boston Garden. Celticii joacă în prezent pe o podea de parchet care combină noul parchet cu secțiuni din vechiul parchet.